corespondență
/ko.res.ponˈden.ʦə/Etimologie
Din franceză correspondance.
Definiții
- schimb (regulat) de scrisori între două sau mai multe persoane.
- totalitatea scrisorilor schimbate între două persoane.
- conținutul unei scrisori.
- relatare a faptelor petrecute într-o localitate, făcută de corespondentul unui ziar, al unei reviste, al unui post de radio, de televiziune etc.
- raport, legătură între lucruri, fenomene, organe, părți ale unui întreg care se potrivesc între ele; concordanță, armonie.
- (lingv.) raport constant existent între două unități lingvistice.
- (mat.) relație între două mulțimi, conform căreia fiecare element al unei mulțimi este pus în legătură cu unul sau mai multe elemente din cealaltă mulțime.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | corespondență | corespondențe |
| genitiv-dativ | corespondenței | corespondențelor |
| vocativ | corespondență | corespondențelor |
| articulat | corespondența | corespondențele |