corepetitor
/ko.re.pe.ti'tor/Etimologie
Din co- + repetitor.
Definiții
- persoană care acompaniază la pian, la repetiție sau în concerte, recitaluri și spectacole, un instrumentist, un dansator etc.; repetitor.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | corepetitor | corepetitori |
| genitiv-dativ | corepetitorului | corepetitorilor |
| vocativ | corepetitorule | corepetitorilor |
| articulat | corepetitorul | corepetitorii |