← înapoi la căutare

corectorul

/koˈrek.to.rul/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire

Etimologie

Din corector.

Definiții

  1. forma de singular articulat pentru corector.

corector

/ko.rek'tor/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen masculin

Etimologie

Din franceză correcteur < latină corrector.

Definiții

  1. persoană însărcinată cu citirea și cu marcarea pe o corectură a greșelilor față de textul original, în vederea înlăturării lor în tipografie.
  2. aparat, de obicei automat, folosit în diverse sisteme tehnice pentru corectarea funcționării acestora.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativcorectorcorectori
genitiv-dativcorectoruluicorectorilor
vocativcorectorulecorectorilor
articulatcorectorulcorectorii

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică