corector
/ko.rek'tor/Etimologie
Din franceză correcteur < latină corrector.
Definiții
- persoană însărcinată cu citirea și cu marcarea pe o corectură a greșelilor față de textul original, în vederea înlăturării lor în tipografie.
- aparat, de obicei automat, folosit în diverse sisteme tehnice pentru corectarea funcționării acestora.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | corector | corectori |
| genitiv-dativ | corectorului | corectorilor |
| vocativ | corectorule | corectorilor |
| articulat | corectorul | corectorii |