corectoare
/ko.rek'to̯a.re/Etimologie
Din corector.
Definiții
- persoană însărcinată cu citirea și cu marcarea pe o corectură a greșelilor față de textul original, în vederea înlăturării lor în tipografie.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | corectoare | corectoare |
| genitiv-dativ | corectoarei | corectoarelor |
| vocativ | corectoareo | corectoarelor |
| articulat | corectoarea | corectoarele |