corectitudine
/ko.rek.ti'tu.di.ne/Etimologie
Din corect + sufixul -itudine (după promptitudine etc.).
Definiții
- calitatea de a fi corect; lipsă de greșeli.
- ținută sau purtare corectă; cinste.
- (log.) însușire a gândirii care respectă legile logice.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | corectitudine | — |
| genitiv-dativ | corectitudinii | — |
| vocativ | corectitudine | — |
| articulat | corectitudinea | — |