corectare
/ko.rek'ta.re/Etimologie
Din a (se) corecta.
Definiții
- acțiunea de a (se) corecta și rezultatul ei; îndreptare, corijare.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | corectare | corectări |
| genitiv-dativ | corectării | corectărilor |
| vocativ | corectare | corectărilor |
| articulat | corectarea | corectările |