corețul
/koˈre.ʦul/Etimologie
Din coreț.
Definiții
- forma de singular articulat pentru coreț.
Din coreț.
Din ucraineană корeч (koreć), poloneză korzec.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | coreț | corețe |
| genitiv-dativ | corețului | corețelor |
| vocativ | corețule | corețelor |
| articulat | corețul | corețele |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică