cordon
/kor'don/Etimologie
Din franceză cordon
Definiții
- cingătoare (de material plastic, de panglică de pânză, de piele etc.); centură, curea.
- panglică lată de mătase purtată diagonal pe piept, de care sunt prinse anumite decorații înalte; gradul cel mai înalt al unei decorații.
- ansamblu de fire electrice foarte flexibile, folosite în telefonie.
- margine a unei monede cu grosimea mai mare decât partea centrală.
- șir de posturi militare însărcinate cu un serviciu de pază; linie compactă, formată de obicei din soldați care au ca sarcină să asigure ordinea în cazul unei afluențe de oameni.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cordon | cordoane |
| genitiv-dativ | cordonului | cordoanelor |
| articulat | cordonul | cordoanele |
Sinonime: cingătoare, panglică, centură, lentă, șnur, frontieră, graniță, hotar