cordar
/kor'dar/Etimologie
Din coardă + sufixul -ar.
Definiții
- plăcuță de lemn (de abanos) de care sunt legate coardele la instrumentele cu arcuș.
- pană de lemn cu care se răsucește coarda ferăstrăului cu ramă pentru a întinde pânza de tăiat; încordător, sucitor.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cordar | cordare |
| genitiv-dativ | cordarului | cordarelor |
| vocativ | cordarule | cordarelor |
| articulat | cordarul | cordarele |