corci
/korʧʲ/Etimologie
Origine incertă. Se consideră în general că provine din maghiară korcs (Cihac, II, 493; Gáldi, Dict., 88); ar putea fi însă derivare al verbului următor, iar acesta pare o deformație de la a cruci („a încrucișa”).
Definiții
- (reg.) corcitură.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | corci | corci |
| genitiv-dativ | corciului | corcilor |
| vocativ | corciule | corcilor |
| articulat | corciul | corcii |