corcitură
/kor.ʧi'tu.rə/Etimologie
Din a (se) corci + sufixul -tură.
Definiții
- animal sau plantă născută prin corcire; bastard.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | corcitură | corcituri |
| genitiv-dativ | corciturii | corciturilor |
| vocativ | corcitură | corciturilor |
| articulat | corcitura | corciturile |