corbuleț
/kor.bu'leʦ/Etimologie
Din corb + sufixul -uleț.
Definiții
- rardiminutiv al lui corb; corbișor, corbușor.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | corbuleț | corbuleți |
| genitiv-dativ | corbulețului | corbuleților |
| vocativ | corbulețule | corbuleților |
| articulat | corbulețul | corbuleții |