copul
/ˈko.pul/Etimologie
Din cop.
Definiții
- forma de singular articulat pentru cop.
Din cop.
Din dialectul săsesc kôp („pahar”) (Borcea 183). În Transilvania, Scriban preferă să plece de la maghiară köpü („butoi”). Confer rusă коп (kop).
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cop | copuri |
| genitiv-dativ | copului | copurilor |
| vocativ | copule | copurilor |
| articulat | copul | copurile |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică