verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Probabil din latină complexire.
Definiții
- (v.tranz.) (despre abstracte) a cuprinde din toate părțile, a năpădi; a doborî, a birui pe cineva.
- (v.tranz.) a emoționa peste măsură, a impresiona puternic.
- (v.tranz.) (despre ființe) a înconjura din toate parțile; a cuprinde.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | copleșea | copleșeau |
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru
Etimologie
Din verbul a copleși.
Definiții
- încercuire.
- biruință.
- copleșire.
- năvală.
- năpădire.
- împovărare.
- inundare.
- emoționare.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | copleșit | copleșituri |
| genitiv-dativ | copleșitului | copleșiturilor |
| articulat | copleșitul | copleșiturile |
adjectiv?Ce este un adjectiv?Arată o însușire a unui substantiv și se acordă cu el în gen, număr și caz.Ex.: frumos, albastru, mare, rapid
Definiții
- împovărat.
- depășit.
- întrecut.
- încărcat.
- biruit.
- (fig.) sleit.
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Definiții
- forma de participiu trecut pentru copleși.