← înapoi la căutare

copleșire

/ko.pleˈʃi.re/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din a copleși.

Definiții

  1. faptul de a copleși; năpădire, împovărare.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativcopleșirecopleșiri
genitiv-dativcopleșiriicopleșirilor
vocativcopleșirecopleșirilor
articulatcopleșireacopleșirile

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică