copleși
/ko.pleˈʃi/Etimologie
Probabil din latină complexire.
Definiții
- (v.tranz.) (despre abstracte) a cuprinde din toate părțile, a năpădi; a doborî, a birui pe cineva.
- (v.tranz.) a emoționa peste măsură, a impresiona puternic.
- (v.tranz.) (despre ființe) a înconjura din toate parțile; a cuprinde.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | copleșea | copleșeau |