← înapoi la căutare

copili

/ko.piˈli/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din copil.

Definiții

  1. (v.tranz.) a tăia lăstarii secundari, nepurtători de rod; a curăța de copili.

Exemple

  • Copilesc de lăstari o plantă de cultură.

Declinare

CazSingularPlural
verbcopileacopileau

Sinonime: (agric.) plivi, (reg.) pui

copiliță

/ko.pi'li.ʦə/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din copil + sufixul -iță.

Definiții

  1. diminutiv al lui copilă.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativcopilițăcopilițe
genitiv-dativcopilițeicopilițelor
vocativcopilițăcopilițelor
articulatcopilițacopilițele

Proverbe & zicători

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică