copileț
/ko.piˈleʦ/Etimologie
Din copil + sufixul -eț.
Definiții
- vlăstar care răsare pe lângă tulpina porumbului; (p.ext.) copil.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | copileț | copileți |
| genitiv-dativ | copilețului | copileților |
| vocativ | copilețule | copileților |
| articulat | copilețul | copileții |