copilandru
/ko.pi'lan.dru/Etimologie
Din copil + sufixul -andru.
Definiții
- băiat în perioada de trecere de la copilărie la adolescență.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | copilandru | copilandri |
| genitiv-dativ | copilandrului | copilandrilor |
| vocativ | copilandrule | copilandrilor |
| articulat | copilandrul | copilandrii |