← înapoi la căutare

coperta

/ko.per'ta/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din italiană copertare.

Definiții

  1. (v.tranz.) a pune copertele la o carte, la un caiet; a lega.

Declinare

CazSingularPlural
verbcopertacopertau

copertă

/ko'per.tə/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din italiană coperta.

Definiții

  1. învelișul protector al unei cărți, al unei publicații, al unui caiet etc.; scoarță, învelitoare.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativcopertăcoperți
genitiv-dativcoperțiicoperților
vocativcopertăcoperților
articulatcopertacoperțile

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică