cop
/kop/Etimologie
Din dialectul săsesc kôp („pahar”) (Borcea 183). În Transilvania, Scriban preferă să plece de la maghiară köpü („butoi”). Confer rusă коп (kop).
Definiții
- (reg.) măsură de capacitate de aproape un litru.
- cană, vas având această capacitate.
- conținutul unei astfel de căni.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cop | copuri |
| genitiv-dativ | copului | copurilor |
| vocativ | copule | copurilor |
| articulat | copul | copurile |