verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din franceză coordonner.
Definiții
- (v.tranz.) a pune de acord părțile unui tot, a îndruma în sens unitar o serie de activități desfășurate în vederea aceluiași scop.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | coordona | coordonau |
coordonată
/ko.or.do'na.tə/substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin
Definiții
- (mat.) fiecare dintre elementele (numere, distanțe, unghiuri etc.) care caracterizează poziția unui punct în raport cu un sistem de referință.
- (geogr.) sistem de cercuri imaginare (meridiane și paralele) trasate pe suprafața globului pământesc, cu ajutorul cărora se determină poziția unui punct de pe glob.
- (astron.) sistem de numere care pot fi concretizate prin linii și care servesc la determinarea poziției unui astru.
- (fig.) dată.
Exemple
- Coordonatele planului de muncă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | coordonată | coordonate |
| genitiv-dativ | coordonatei | coordonatelor |
| vocativ | coordonato | coordonatelor |
| articulat | coordonata | coordonatele |