coordonare
/ko.or.do'na.re/Etimologie
Din a coordona.
Definiții
- acțiunea de a coordona și rezultatul ei.
- relație stabilită, în cadrul unei enunțări, între cuvinte, construcții și propoziții care stau pe același plan, fără ca unul dintre elemente să depindă din punct de vedere gramatical de celălalt.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | coordonare | coordonări |
| genitiv-dativ | coordonării | coordonărilor |
| vocativ | coordonare | coordonărilor |
| articulat | coordonarea | coordonările |