conăcărie
/ko.nə.kə'ri.e/Etimologie
Din conăcar + sufixul -ie.
Definiții
- (reg.) orație de nuntă; urare făcută mirilor.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | conăcărie | conăcării |
| genitiv-dativ | conăcăriei | conăcăriilor |
| vocativ | conăcărie | conăcăriilor |
| articulat | conăcăria | conăcăriile |