← înapoi la căutare

convolutul

/kon.voˈlu.tul/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire

Etimologie

Din convolut.

Definiții

  1. forma de singular articulat pentru convolut.

convolut

/kon.vo'lut/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru

Etimologie

Din germană Konvolut.

Definiții

  1. grup de scrieri care apar izolat în cataloagele unei biblioteci sau într-o arhivă.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativconvolutconvoluturi
genitiv-dativconvolutuluiconvoluturilor
vocativconvolutuleconvoluturilor
articulatconvolutulconvoluturile

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică