conviețuire
/kon.vje.ʦuˈi.re/Etimologie
Din a conviețui.
Definiții
- faptul de a conviețui; coabitare.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | conviețuire | conviețuiri |
| genitiv-dativ | conviețuirii | conviețuirilor |
| vocativ | conviețuire | conviețuirilor |
| articulat | conviețuirea | conviețuirile |