conventicul
/kon.venˈti.kul/substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru
Etimologie
Din franceză conventicule < latină conventiculum.
Definiții
- raradunare secretă (adesea ilegală).
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | conventicul | conventicule |
| genitiv-dativ | conventiculului | conventiculelor |
| vocativ | conventiculule | conventiculelor |
| articulat | conventiculul | conventiculele |
conventiculul
/kon.venˈti.ku.lul/substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire
Etimologie
Din conventicul.
Definiții
- forma de singular articulat pentru conventicul.