← înapoi la căutare

conventicul

/kon.venˈti.kul/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru

Etimologie

Din franceză conventicule < latină conventiculum.

Definiții

  1. raradunare secretă (adesea ilegală).

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativconventiculconventicule
genitiv-dativconventicululuiconventiculelor
vocativconventicululeconventiculelor
articulatconventicululconventiculele

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică