convent
/kon'vent/Etimologie
Din latină conventus, franceză, engleză convent.
Definiții
- consiliul unei mănăstiri sau al unui ordin călugăresc la catolici.
- for suprem alcătuit din clerici și laici la protestanți.
- adunare generală a francmasonilor.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | convent | conventuri |
| genitiv-dativ | conventului | conventurilor |
| vocativ | conventule | conventurilor |
| articulat | conventul | conventurile |