conurbație
/ko.nur'ba.ʦi.e/Etimologie
Din franceză conurbation.
Definiții
- formă complexă de așezare umană formată dintr-un oraș cu rol de centru, spre care gravitează, din punct de vedere economic, administrativ și cultural, o serie de orașe învecinate mai mici.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | conurbație | — |
| genitiv-dativ | conurbației | — |
| vocativ | conurbație | — |
| articulat | conurbația | — |