contăș
/ˈkon.təʃ/Etimologie
Din poloneză kontusz sau bulgară контош (kontoš) < din maghiară köntös.
Definiții
- haină luxoasă, lungă, purtată în trecut de boieri.
- (reg.) haină bărbătească, de obicei îmblănită (scurtă până la brâu), pe care o poartă țăranii, prin Bucovina și prin Moldova.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | contăș | contășe |
| genitiv-dativ | contășului | contășelor |
| vocativ | contășule | contășelor |
| articulat | contășul | contășele |