contur
/kon'tur/Etimologie
Din franceză contour.
Definiții
- linie închisă care mărginește o parte dintr-o suprafață, (p.ext.) un corp, un obiect.
- reprezentare grafică a liniei care mărginește un obiect, un corp etc.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | contur | contururi |
| genitiv-dativ | conturului | contururilor |
| vocativ | conturule | contururilor |
| articulat | conturul | contururile |