← înapoi la căutare

contumacie

/kon.tu.ma'ʧi.e/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din franceză contumace < latină contumacia.

Definiții

  1. absență nejustificată de la judecată a inculpatului.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativcontumacie—
genitiv-dativcontumaciei—
vocativcontumacie—
articulatcontumacia—

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică