contrazice
/kon.tra'zi.ʧe/Etimologie
Din contra + zice (după franceză contredire).
Definiții
- (v.tranz.) a susține contrariul celor spuse de cineva, a nu fi de acord cu cineva.
- (v.tranz.) a fi în dezacord, a nu se potrivi cu ceva; a dezminți.
- (v.refl.) a fi în dezacord cu tine însuți.
- (v.refl. recipr.) (despre susținătorii unor afirmații etc.) a fi în contrazicere unii cu alții, a avea păreri deosebite.
- (despre idei, afirmații, mărturii) a nu se potrivi unele cu altele.
Exemple
- A contrazice pe cineva.
- A se contrazice cu cineva.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | contrazicea | contraziceau |
Sinonime: 1: infirma, 2: opune, 3: (rar) contra, 4: (pop.) se încontra, 5: dezice