← înapoi la căutare

contrazice

/kon.tra'zi.ʧe/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din contra + zice (după franceză contredire).

Definiții

  1. (v.tranz.) a susține contrariul celor spuse de cineva, a nu fi de acord cu cineva.
  2. (v.tranz.) a fi în dezacord, a nu se potrivi cu ceva; a dezminți.
  3. (v.refl.) a fi în dezacord cu tine însuți.
  4. (v.refl. recipr.) (despre susținătorii unor afirmații etc.) a fi în contrazicere unii cu alții, a avea păreri deosebite.
  5. (despre idei, afirmații, mărturii) a nu se potrivi unele cu altele.

Exemple

  • A contrazice pe cineva.
  • A se contrazice cu cineva.

Declinare

CazSingularPlural
verbcontraziceacontraziceau

Sinonime: 1: infirma, 2: opune, 3: (rar) contra, 4: (pop.) se încontra, 5: dezice

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică