contravântuire
/kon.tra.vɨn.tu'i.re/Etimologie
Din contra + vântuire (rar < a vântui).
Definiții
- element de construcție de forma unei grinzi cu zăbrele, având rolul de a prelua forțele orizontale (presiunea vântului, forța de frânare) care acționează asupra unei construcții.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | contravântuire | contravântuiri |
| genitiv-dativ | contravântuirii | contravântuirilor |
| vocativ | contravântuire | contravântuirilor |
| articulat | contravântuirea | contravântuirile |