contratimp
/kon.tra'timp/Etimologie
Din contra + timp (dupa franceză contretemps).
Definiții
- (muz.) deplasarea accentului de pe un timp accentuat al măsurii pe un timp slab.
- nepotrivire, inoportunitate.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | contratimp | contratimpi |
| genitiv-dativ | contratimpului | contratimpilor |
| vocativ | contratimpule | contratimpilor |
| articulat | contratimpul | contratimpii |