contrarietate
/kon.tra.ri.eˈta.te/Etimologie
Din franceză contrariété.
Definiții
- stare de surprindere neplăcută, provocată de o împotrivire, de o contrazicere.
- raport logic între două noțiuni sau judecăți care se exclud reciproc, dar care pot fi înlăturate ambele în favoarea unei a treia noțiuni sau judecăți.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | contrarietate | contrarietăți |
| genitiv-dativ | contrarietății | contrarietăților |
| vocativ | contrarietate | contrarietăților |
| articulat | contrarietatea | contrarietățile |