contraordin
/kon.traˈor.din/substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru
Etimologie
Din contra + ordin. (după franceză contre-ordre).
Definiții
- ordin prin care se revocă un ordin dat anterior.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | contraordin | contraordine |
| genitiv-dativ | contraordinului | contraordinelor |
| vocativ | contraordinule | contraordinelor |
| articulat | contraordinul | contraordinele |
contraordinul
/kon.traˈor.di.nul/substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire
Etimologie
Din contraordin.
Definiții
- forma de singular articulat pentru contraordin.