contramarcă
/kon.tra'mar.kə/Etimologie
Din franceză contremarque.
Definiții
- parte a unui bilet de spectacol care ràmâne la spectator după intrarea în sală, ca dovadă a dreptului său de a lua parte la spectacolul respectiv.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | contramarcă | contramărci |
| genitiv-dativ | contramărcii | contramărcilor |
| vocativ | contramarcă | contramărcilor |
| articulat | contramarca | contramărcile |