contramarș
/kon.traˈmarʃ/Etimologie
Din franceză contremarche.
Definiții
- marșul pe care îl face o trupă când își schimbă direcția; evoluția unei coloane care își schimbă frontul.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | contramarș | contramarșuri |
| genitiv-dativ | ccontramarșului | contramarșurilor |
| vocativ | contramarșule | contramarșurilor |
| articulat | contramarșul | contramarșurile |