contramaistru
/kon.traˈmaj.stru/Etimologie
Din contra- + maistru (după franceză contremaître).
Definiții
- muncitor calificat care supraveghează și dirijează un sector dintr-o întreprindere industrială.
- (în vechea organizare a armatei) grad în corpul subofițerilor de marină; persoană care avea acest grad.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | contramaistru | contramaiștri |
| genitiv-dativ | contramaistrului | contramaiștrilor |
| vocativ | contramaistrule | contramaiștrilor |
| articulat | contramaistrul | contramaiștrii |