contraepolet
/kon.tra.e.po'let/substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen masculin
Etimologie
Din franceză contre-épaulette.
Definiții
- (ieșit din uz) epolet fără franjuri.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | contraepolet | contraepoleți |
| genitiv-dativ | contraepoletului | contraepoleților |
| vocativ | contraepoletule | contraepoleților |
| articulat | contraepoletul | contraepoleții |
contraepoletul
/kon.tra.e.poˈle.tul/substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire
Etimologie
Din contraepolet.
Definiții
- forma de singular articulat pentru contraepolet.