contradictorialitate
/kon.tra.dik.to.ri.a.liˈta.te/Etimologie
Din contradictoriu + sufixul -alitate.
Definiții
- principiu fundamental al dreptului procesual, în temeiul căruia fiecare parte dintr-un proces este îndreptățită să i se comunice toate actele părții adverse și să discute în contradictoriu problemele care interesează soluționarea pricinii.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | contradictorialitate | — |
| genitiv-dativ | contradictorialității | — |
| vocativ | contradictorialitate | — |
| articulat | contradictorialitatea | — |