contractualism
/kon.trak.tu.aˈlism/substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru
Etimologie
Din contractual + sufixul -ism.
Definiții
- doctrină socială, politică și juridică, apărută în secolul al XVII-lea, fundată pe principiul contractului social; teoria contractualistă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | contractualism | — |
| genitiv-dativ | contractualismului | — |
| vocativ | contractualismule | — |
| articulat | contractualismul | — |
contractualismul
/kon.trak.tu.aˈlis.mul/substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire
Etimologie
Din contractualism.
Definiții
- forma de singular articulat pentru contractualism.