contrabas
/kon.tra'bas/Etimologie
Din franceză contrebasse.
Definiții
- instrument muzical alcătuit dintr-o cutie de rezonanță, având întinse pe una din fețe patru coarde, care vibrează când sunt atinse cu arcușul sau când sunt ciupite. Cel mai mare din familia violelor, cu timbrul cel mai grav (cu o octavă mai jos decât acela al violoncelului), instrumentistul îl foloseste în poziție verticală, fiind așezat pe un scaun.
- arta de a interpreta o compoziție muzicală la un contrabas.
- contrabasist.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | contrabas | contrabași |
| genitiv-dativ | contrabasului | contrabașilor |
| vocativ | contrabasule | contrabașilor |
| articulat | contrabasul | contrabașii |
Sinonime: broancă, gordună, scroafă, diplă mare., basist