contor
/kon'tor/Etimologie
Din franceză comptoir, germană Kontor.
Definiții
- aparat de măsurat cantitatea consumată de apă, de energie electrică, de gaze etc. într-un anumit timp; ceas.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | contor | contoare |
| genitiv-dativ | contorului | contoarelor |
| vocativ | contorule | contoarelor |
| articulat | contorul | contoarele |