← înapoi la căutare

contiguitate

/kon.ti.gu.iˈta.te/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din franceză contiguïté.

Definiții

  1. (livr.) însușirea de a fi contiguu; stare a două lucruri contigue.
  2. vecinătate spațială și temporală.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativcontiguitate—
genitiv-dativcontiguității—
vocativcontiguitate—
articulatcontiguitatea—

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică