contextură
/kon.teks'tu.rə/Etimologie
Din franceză contexture.
Definiții
- ansamblu de caracteristici ale unei țesături care definesc structura ei.
- mod în care sunt îmbinate elementele unui tot; înlănțuire, legătură.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | contextură | contexturi |
| genitiv-dativ | contexturii | contexturilor |
| vocativ | contextură | contexturilor |
| articulat | contextura | contexturile |