← înapoi la căutare

contextul

/konˈteks.tul/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire

Etimologie

Din context.

Definiții

  1. forma de singular articulat pentru context.

context

/kon'tekst/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru

Etimologie

Din franceză contexte.

Definiții

  1. fragment dintr-o scriere în cadrul căruia se găsește un cuvânt, o expresie, un pasaj etc. interesant.
  2. text, cuprins.
  3. (fig.) conjunctură, situație specifică, circumstanță, stare de lucruri într-un anumit moment.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativcontextcontexte
genitiv-dativcontextuluicontextelor
vocativcontextulecontextelor
articulatcontextulcontextele

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică